Gânduri (pre) apocaliptice

3 Replies

ganduri_post_apocalipticeA trecut şi noaptea în care credeai că totul se va termina, ca nu va mai  fi o zi de mânie şi grijile vor dispărea fără să trebuiască să le mai ştii numărul. Te ridici din pat şi cu ochii  abia deschişi te uiţi pe geam sperând să nu vezi nimic pentru că (defapt) încă visezi că eşti în viaţă. Sila ţi se instalează pe chip, gândindu-te că trebuie să o iei de  la capat şi astăzi.

Ai sperat atât de mult că ziua de astăzi nu va mai exista încât ai ajuns să te  ignori in totalitate. Până şi gândurile miros a putrefacţie din cauză că au  stat atât de mult timp acolo, în colţul acela uitat, fără  să meargă în nicio direcţie. Te uiţi iarăşi la ceas, cu speranţa că nu e încă astăzi. Că nu exişti în următoarea zi după ce trebuia să se termine totul.

Mergi la baie şi eşti întâmpinat de gândacii care convieţuiesc cu tine de mai bine de un an. Nici ei nu sunt prea fericiţi că ai aprins iarăşi becul.  Era mai bine când trebuia să laşi uşa de la baie deschisa pentru ca lumina să pătrundă înăuntru. Îţi speli faţa şi te priveşti în oglindă. Te sperii pentru că chipul pe care îl ştiai este vizibil îmbătrânit. Îmbătrânit din cauza renunţării la dorinţa de  a mai trăi. Alegi să nu te speli pe faţă, cu speranţa că (totuşi) încă visezi şi nu vrei să rişti să te trezeşti.

Deschizi radio-ul şi tresari când auzi o voce energică ce-ţi spune noutăţile. Închizi repede radio-ul speriat şi îţi spui în gând că trebuie să fi fost o emisiune auzită cu mult timp în urmă pentru că astăzi nimeni nu mai este.  Îţi iei haina de pe  podeaua rece din hol şi o scuturi. Moliile zboară, ameţite parcă din cauză că au  fost trezite dintr-un somn adânc. Stai câteva minute cu mâna pe clanţă şi apoi o deschizi încet, ascultând orice mişcare. Era linişte.

Cobori nedumerit şi speriat scările blocului. Gri-ul cu care au fost văruiţi  pereţii te face să te  simţi din ce în ce  mai captiv. Mareşti pasul şi deschizi uşa scării prin care abia mai pătrundeau razele  soarelui. Deschizi uşa şi lumina te orbeşte din cauza faptului că totul e acoperit de albul strălucitor al zăpezii care a pus stăpânire pe oraş.

Deodată eşti asaltat de zgomotele cu care erai obişnuit odinioară. Oamenii umblă agitaţi pe  stradă, îmbrăcaţi în fel şi fel de culori.  Copiii se bulgăresc în parcul de pe partea cealaltă a şoselei.  Un câine  îşi lasă amprenta pe colţul blocului din care ai ieşit.  Trezeşte-te! Astăzi va fi o zi obişnuită, ca oricare  alta.

Tu ce faci Duminică?

1 Reply

Anul acesta am avut şi eu plăcerea de a fi invitat la un eveniment caritabil laudabil aş spune eu, care va avea loc în data de 16 Decembrie (Duminică) în Cluj Napoca.  Pot să spun că îmi este ruşine că aflu abia acum, la a 3-a ediţie, de această iniţiativă pornită în 2010 de către Cristian Gog şi Dan Ciulea sub numele “Nepoţi de Crăciun“.

Despre ce este vorba mai exact ?

Începând cu ora 13:00, în data de 16 decembrie (aşa cum am menţionat şi mai sus), suntem aşteptaţi la Polus Center pentru a ajuta un număr cât mai mare de bunici clujeni care au o situaţie nu foarte “roză”.

Cum poţi să te implici ? – ai  câteva opţiuni simple:

  • Te poţi înscrie ca voluntar pentru acest eveniment folosind pagina de Contact de pe site-ul oficial al acestei iniţiative.
  • Poţi promova campania folosind orice reţea de socializare sau, de ce nu (?), cu un articol pe blog.
  • Sau îţi poţi face apariţia la Polus cu orice contribuţie care va ajuta la aducerea unui zâmbet în plus de sărbători.

Dacă am uitat să menţionez ceva, sunt sigur că puteţi găsi mai multe detalii pe facebook, twitter sau blog. Ne vedem la Polus!

UPDATE!

Avem nevoie de voluntari pentru maine seara, la Polus Center, intalnire in fata Centrului Info, ora 18:30 pentru a distribui niste flyere!
Promitem sa nu va tinem mai mult de o ora! Va rugam sa ne trimiteti o confirmare scrisa la rubrica mesaje de pe aceasta pagina, pana maine la ora 16:00.
Multumiri si va asteptam pentru prima activitate!

În sfârşit fără malware

2 Replies

După cum deja aţi observat de o vreme vă tot avertiza anti-virusul sau chiar Google că al meu micuţ blog a fost infectat cu un anumit tip de malware. Din fericire, am scăpat de el. Din nefericire, prezenţa lui mi-a făcut zile negre pentru că îmi era imposibil să mai scriu aici.

Am trecut şi de asta şi voi încerca să revin “pe piaţă” cu forţe şi idei noi. Cât de curând voi organiza şi un micuţ concurs pentru care sunt deschis la sugestii de “provocări”. Mai sunt două săptămâni şi intru în vacanţă, ceea ce mă bucură nespus de mult pentru că voi avea timp să respir.

Până una alta, mă bucur să fiu din nou aici şi mă bucur că a venit zăpada.

Reţete studenţeşti

2 Replies

Este de mult ştiut faptul că, din nefericire, “carnea studentului” este cartoful. De cele mai multe ori, un student, este liniştit că are “de mâncare” atunci când (încă) mai are cartofi pe undeva prin locuinţa lui.

Restaurantul Paradis by CarmOlimp, din Braşov, probabil caută noi reţete cu care să-şi îmbunătăţească meniul. Îi felicit pentru acest lucru şi sper să le fiu folositor cu ideile pe care urmează să le expun în continuare. Dacă nu ştiţi despre ce local este vorba, vă invit să aruncaţi un ochi pe pagina lor de Facebook, unde au mai multe poze.

Dar să trecem la cartofii noştri şi la ideile mele de “reţete” pentru studenţi. De multe ori mă aflu în situaţia de a avea mulţi cartofi şi mai puţin alte ingrediente prin casă. Trebuie să fiu inventiv pentru că mi-ar trece pofta de cartofi dacă aş mânca numai “fries” în fiecare zi.

Prima încercare a apărut acum doi ani, când aveam la dispoziţie nişte cartofi imenşi. N-aş putea să spun că este o reţetă proprie, dar singurul ingredient pe care îl aveam în concordanţă cu ceea ce găsisem pe internet erau cartofii.

Ce-ţi trebuie? (cel puţin) Un cartof mare; Câteva bucăţi de brânză, caşcaval sau caş (în funcţie de ce găseşti prin casă); Un ou pentru că are proteine şi îţi şi indică când e bun de mâncat; Câteva bucătele de carne semipreparată, gen bacon, şuncă, salam sau chiar şi cremwvursti; Condimente; plus orice altceva ce crezi că i-ar da un gust mai bun şi găseşti prin casă.

Cum se prepară? Se fierbe cartoful şi apoi se scobeşte în interior. Se umple cartoful cu ingredientele de mai sus. Se sparge oul peste “compoziţie” şi apoi se pune cartoful în cuptorul încălzit în prealabil. După ce oul se coace, mâncarea este aproape gata. Eu de obicei mai lăsam 3-4 minute să se rumenească mai bine.

O a doua idee, cu cartoful ca bază, este imitaţia de Salată Orientală (sau cel puţin aşa îi spune la mine acasă. Poate lua atâtea forme încât nici nu-ţi poţi închipui.

Ce-ţi trebuie? Cartofi (în funcţie de ce cantitate vrei să prepari); mazăre, morcov, gogoşari, ceapă, măsline, carne (fie semipreparată, fie de pui fiartă şi apoi călită în ulei), bulion, ketchup, maioneză, usturoi şi condimente; Ştiu că sunt multe ingrediente dar nu trebuie să le ai pe toate pentru a putea face o salată bună.

Cum se prepară? Se fierb cartofii şi apoi se taie în formă de cubuleţe, piramide sau octogoane (în funcţie de preferinţă). Se adaugă ingredientele menţionate mai sus, după gust şi după posibilităţi. Se consumă, de preferinţă, înainte să-ţi comenteze stomacul de foame.

Cam acestea ar fi cele două idei pentru reţetele studenţeşti. Ca şi sugestie pentru cei de la Restaurantul Paradis by CarmOlimp ar fi să introducă în meniul lor, o subsecţiune pentru “studenţi”. Sunt sigur că ar atrage mai mulţi tineri (şi nu numai) care şi-ar aduce aminte de vremurile în care cartoful era baza.

*articol participant la concursul organizat de BlogalInitiative în colaborare cu Restaurant Paradis by CarmOlimp. Vă invit să participaţi şi voi.

Apropo de Teambuilding

Leave a reply

Tot am citit şi auzit de la nenumăraţi oameni despre tot felul de ieşiri de teambuilding. Întotdeauna mi se păreau distractive şi chiar eram de părere că ajută o echipă să fie puţin mai “unită”. Ieşiri la mare, la munte, în parcuri de distracţii şi diferite alte locaţii. Speram şi eu la aşa ceva, dar îmi trebuia un loc de muncă stabil haha. Ca şi în bancul cu câştigatul la Loto.

Anul acesta am prins şi eu o astfel de ieşire organizată de firma la care lucrez. Am fost la paintball să ne consumăm puţin energia fizică şi să ne relaxăm minţile. Aşteptam cu nerăbdare să mergem la “locaţie” pentru că nu mai fusesem niciodată la paintball. Am ajuns acolo, ne-am echipat, ne-am încărcat “rezervoarele” cu bile colorate şi am ieşit pe teren.

După prima rundă de deathmatch eram plin de adrenalină. Da, poate pentru voi nu e atât de WoW, dar pentru mine a fost chiar plăcut. M-am ferit, am reuşit să scot 2 adversari de pe teren, m-au nimerit, a durut, am ridicat mâna şi am ieşit de pe teren. Cea mai amuzantă chestie este că asta s-a întâmplat în mai puţin de 10 minute, cu toate că nouă ni se păruse mult mai mult.

Secretul: Have fun. Dacă mai vreau teambuilding? Bineînţeles. De ce? Pe lângă faptul că uiţi de muncă şi de alte probleme, ajungi să-ţi cunoşti (măcar puţin) colegii şi în afara studioului/biroului/office-ului sau cum îi spuneţi voi. Aştept cu nerăbdare a doua tură de teambuilding.

Munca pe tura de noapte îţi afectează somnul

5 Replies

Ştiu că sună a titlu de articol din revistele alea naturiste care-ţi spun să bei un ceai cald din planta numită “sugestiv” Somnoreea Aurensis şi o să dormi ca un bebeluş. Poate prima dată merge pentru că ştiţi foarte bine ce face autosugestia. Poate merge şi a doua oară pentru că-s necunoscute căile ierbii. Dar a treia oară te “trezeşti” că este iarăşi ora 3 şi tu încă n-ai adormit.

Mi se părea amuzant când îmi spuneau părinţii: “Dormi acuma pentru că o să ai timp să pierzi nopţile”. Mare dreptate le dau acum când este iarăşi ora 3 şi eu încă nu pot să adorm. Eram câştigat, poate, dacă atunci dormeam pentru acum. Sună amuzant şi pueril dar bine ar fi fost să fi dormit orele acelea. Acum mă bucur când reuşesc să adorm şi profit de fiecare minut.

Când am început să lucrez pe tura de noapte mi-am zis că e distractiv. Că şi aşa nu dorm noaptea. Dar nu e totuna să stai în pat, cu laptopul în braţe şi să te uiţi la un film la ora 2-3 noaptea. Şi partea cea mai grea este faptul că, chiar dacă eşti liber în weekend, tot nu poţi dormi. Ţi se strică tot programul de somn pe care îl aveai înainte, fie şi acela deficitar. E mult, e greu, e obositor.

Dar cel mai mult mă îngrozeşte faptul că de astăzi încep şi cursurile. Nu voi avea timp nici să dorm. Ore de la 8 până la 16-17 şi de la 18:30 până la 3 sunt la muncă. O să duc o luptă psihologică cu mine. Nu e amuzant. E chiar înfricoşător dar acesta este “preţul” pe care trebuie să-l plătesc pentru a fi independent (halal independenţă haha).

Mai pe scurt, dormiţi voi şi pentru mine. Eu o să mă odihnesc când voi închide ochii pe veci. Până atunci, răbdare şi perseverenţă.

Blogger-ul nu are birou

5 Replies

Unui blogger nu i se poate atribui doar o locaţie. Cel puţin asta este viziunea mea. El scrie atunci când are inspiraţie, când observă ceva, când consideră că mai are ceva de împărtăşit cititorilor lui.

Biroul ideal pentru un blogger este pretutindeni. Idei notate pe serveţele, articole scrise în întregime pe telefon sau planuri puse pe o pagină a agendei personale. Asta reprezintă “biroul” meu. Iar când ajung acasă, biroul meu preferat este patul. Îmi place să stau relaxat, întins în pat, cu laptop-ul în braţe şi să citesc, să scriu, să joc diferite jocuri.

 Dar, să nu mă înţelegeţi greşit. Am şi un birou de studiu/muncă. La fel ca oricare dintre noi (nu?). Este cât se poate de simplu şi de practic. Două lucruri îi mai lipsesc (dar sper că nu pentru multă vreme) şi anume: o lampă şi un “scaun” mai comod. Sunt nopţi în care mă prind în muncă şi am nevoie de o lumină care să nu fie atât de puternică dar totuşi să fie suficientă. Iar scaunul este necesar pentru a-mi ajuta spatele.

Modelul de lampă trebuie să fie flexibil şi ajustabil, asemenea celui prezentat sub numele de Ishtar pe site-ul celor de la Mobexpert. Iar scaunul meu ar putea arăta ca Time, tot din catalogul lor. Doar o singură modificare i-aş face scaunului şi anume aş prefera să fie fără roţi. Să fie stabil pentru că e distractiv o perioadă dar apoi e enervant că nu stă locului.

Tu cum vezi biroul unui blogger? E diferit, e la fel, există un birou? Spune-ţi ideile şi câştigă cu Office.mobexpert.ro și BlogalInitiative.ro.

Încă un an până la un sfert de deceniu

3 Replies

Poate sună straniu, dar acesta a fost primul meu gând în momentul în care ceasul a bătut ora 00:00. Eram încă la muncă și așteptam să-mi termin treaba pentru a putea pleca mai devreme acasă. La 00:20 eram deja în taxi și mergeam bucuros spre casă. Am fost întâmpinat de către două dintre cele mai importante persoane din viața mea (Trev și Sonia) cu tort și șampanie. Din nefericire nu mai este tort și pentru voi dar vă ofer o felie virtuală și multă multă căldură.

Acum 24 de ani m-a născut mama. Puteam să nu ajung până aici dacă doctorii aveau dreptate. Se pare că dragostea părintească vindecă multe. Vă mulțumesc dragi părinți pentru tot. Știu că nu citiți aceste rânduri dar vă stimez, vă iubesc și vă mulțumesc pentru toate câte le-ați făcut pentru mine să ajung și eu “pe picioarele mele”.

Iar vouă, oameni dragi care mi-ați fost alături de nenumărate ori, vă mulțumesc că existați și că (din când în când) trimiteți un gând spre mine.

Dacă este ceva ce am învățat în anii aceștia (da, știu că sunt puțini încă) este să ai răbdare și să nu te stresezi pentru fiecare lucru mărunt. Nu o să dezbat pentru că este atât de simplu. Și o vorbă de duh pe care am auzit-o aseară “Ești cu un an mai aproape de a arăta fenomenal și cu unul mai aproape de impotență”. Vă doresc o zi însorită, așa cum a fost cea de 27.