Iarăşi a început sesiunea şi mulţi dintre studenţi îşi numără zilele până la viitorul examen. Era şi un banc despre iadul normal şi iadul studenţilor, pe care nu îl voi scrie dar îl puteţi citi aici. Din punctul meu de vedere perioada de examene are două laturi/feţe pe care le-am observat mult. Ce ipocrită e sesiunea asta haha.

Prima “faţă” este cea stresantă. Fie că înveţi, fie că nu tot eşti stresat de examene. Că nu vrei să recunoşti faptul că “you give a damn” asta este alegerea fiecăruia dintre noi. E vremea să arăţi faptul că pe parcursul unui semestru ai fost foarte silitor şi ai citit week-end de week-end tot ce ai făcut în decursul unei săptămâni (nu, nu mă refer la reclamele de pe stâlpi). Sau, aşa cum făceam eu nu de mult, să citeşti toată materia de un semestru în ultimele două zile înainte de examen şi să speri că-ţi va pica unul dintre subiectele pe care le ştii mai bine. Dar defapt niciun subiect nu-l ştii mai bine pentru că le-ai citit pe fiecare dintre ele cu mult mai superficial.

Cealaltă “faţă” a sesiunii este aceea care îţi oferă mult timp liber. Bineînţeles că aici mă refer la cei care au ore destul încât atunci când vine week-end-ul să se bucure că au 48 de ore de respiro. E atât de bine în sesiune. Ai în sfârşit timp să te revezi cu prietenii, să te uiţi la filmele care se tot adună pe hard de la atâtea recomandări, să stai pur şi simplu cu cracii în sus şi să te uiţi la tavan gândindu-te la cât de bine este să nu fii nevoit să te trezeşti la ora 7 dimineaţa (cu toate că eu o fac şi când sunt în sesiune).

Mie îmi place sesiunea, chiar dacă mă mai stresez uneori inutil. Trebuie să-mi sun băieţii să programez o repriză de poker şi bere pentru weekend. Să ne auzim cu bine.